Dacă Cairoul este Egiptul la volum maxim, Aswanul este țara expirând. Acesta este sudul nubian, unde Nilul este cu adevărat la cel mai frumos al său — alunecând printre bolovani de granit și insule mărginite de palmieri, cu dune aurii înălțându-se pe malul de apus și un cer care rămâne de un albastru de necrezut. Fluviul este aici totul: felucile cu pânze albe plutesc pe lângă Insula Elephantine, iar lumina de după-amiază târzie de pe apă este motivul pentru care artiștii și scriitorii zăbovesc aici de un secol.

Monumentele de prim-plan sunt temple pe insule. Philae, închinat lui Isis, a fost mutat piatră cu piatră pe insula Agilkia după ce Marele Baraj a ridicat nivelul fluviului, și rămâne cel mai romantic templu din Egipt, accesibil doar cu barca. Carierele de granit ale Aswanului au furnizat jumătate dintre obeliscurile lumii antice, iar Obeliscul Neterminat, abandonat, zace încă în stâncă acolo unde a crăpat, arătând exact cum își cioplea faraonii uriașii. Dar sufletul orașului este nubian: treci la Gharb Soheil pentru sate de case în nuanțe de indigo și șofran, ceai de hibiscus și henna, sau ia o felucă spre Elephantine, unde cătune zugrăvite se adună în jurul unui Nilometru antic.

Aswanul este și punctul de plecare spre Abu Simbel, coloșii ciopliți în munte ai lui Ramses al II-lea, la trei ore spre sud, lângă granița cu Sudanul — pentru mulți călători, cea mai impresionantă priveliște din tot Egiptul. Înapoi în oraș, ritualul este mai blând: ceai pe terasa Old Cataract cu ziduri trandafirii, palatul victorian unde Agatha Christie a scris, privind cum soarele coboară în spatele dunelor.