Rosetta — Rashid în arabă — este unul dintre cele mai discret remarcabile orașe din Egipt, și unul dintre cele mai puțin vizitate. Se află acolo unde brațul vestic al Nilului, după călătoria sa de o mie de mile, se cheltuiește în sfârșit în Marea Mediterană. Cândva un port înfloritor care eclipsa Alexandria, a alunecat într-o pensionare grațioasă și veștejită, vârsta sa înaintată fiind păstrată, nu măturată. Orașul este renumit în întreaga lume pentru un obiect care nu se mai află aici: Piatra din Rosetta, lespedea de granit întunecat ale cărei trei scrieri au descifrat hieroglifele și, odată cu ele, întreaga limbă pierdută a Egiptului antic.

Ce supraviețuiește în Rosetta este o arhitectură pe care nu o vei vedea nicăieri altundeva — case înalte de negustori otomani construite din distinctiva cărămidă roșu-și-negru așezată în modele îndrăznețe, paravanele lor sculptate din lemn și fațadele grandioase fiind o mărturie a apogeului comercial al orașului. Cele mai frumoase, precum frumos restaurata Casă Arab Kily, pot fi vizitate. La nord de oraș se află Fort Julien, fortăreața unde soldații francezi au dezgropat faimoasa Piatră în 1799. În altă parte, secolele se stratifică blând: vechea Moschee Zaghloul cu pădurea ei de coloane, venerabila Moară Abu Shahin și, la marginea orașului, punctul larg și încețoșat unde curentul fluviului întâlnește marea deschisă.

Rosetta răsplătește o hoinăreală fără grabă. Sunt puține obiective propriu-zise dincolo de case și de fortăreață; plăcerea stă în textura unui oraș obișnuit din Deltă care se întâmplă să fie îmbibat de istorie — bărci de pescuit pe fluviu, chemarea la rugăciune peste acoperișurile de țiglă, pahare de ceai pe colțuri umbrite. Jos, lângă apă, grătare simple servesc prada zilei din Nil și din mare, mâncată simplu, cu pâine și salată. Puțini vizitatori străini fac drumul până aici, ceea ce este chiar farmecul său: un loc care și-a câștigat o notă de subsol în fiecare manual de istorie, văzându-și liniștit de prezent.