Port Said s-a născut din Canalul Suez și nu a uitat niciodată asta. Întemeiat în anii 1850 ca poartă mediteraneană spre marea cale navigabilă, a crescut într-un port liber cosmopolit prin care treceau corăbii și marinari din fiecare ocean — iar acel aer marin plin de sine încă îl definește. Linia orizontului este o paradă de elegante clădiri coloniale cu balcoane adânci de lemn și siluete cu cupole verzi, având în față o faleză unde, chiar și acum, portcontainere și petroliere alunecă pe lângă tine într-o procesiune maiestuoasă în drumul lor spre și dinspre canal. Este un oraș care pare veșnic la marginea undeva, suspendat între mare și restul lumii.

Calea navigabilă este spectacolul, iar orașul este așezat ca să o privească. Grandioasa Clădire a Autorității Canalului Suez, încoronată cu trioul ei de cupole verzi, prezidează intrarea în canal ca o catedrală laică. De-a lungul falezei se întinde Corniche-ul, unde tot orașul se plimbă ca să privească traficul naval, iar de la cheiul său micul feribot spre Port Fouad face naveta peste canal — o traversare gratuită, de două minute, care tehnic te poartă din Africa în Asia și înapoi. Soclul De Lesseps amintește de inginerul francez al canalului, în timp ce Muzeul Militar Port Said și străzile fotogenice ale cartierului colonial completează restul poveștii.

Port Said își poartă identitatea de port liber cu lejeritate și plăcere. Cumpărăturile în zona duty-free sunt un sport local de lungă durată, iar străzile din centru din jurul reperelor precum El Borg și Gianola zumzăie de cafenele și vechi cofetării. Fructele de mare sunt marele aliment de bază — piața de pește aprovizionează restaurantele de pe faleză, iar cina înseamnă orice a intrat în acea zi, la grătar sau prăjit. Seara, fațadele cu balcoane strălucesc, familiile se plimbă pe Corniche, iar luminile corăbiilor care trec lunecă peste apa întunecată. În ciuda întregului său scop industrial, este un oraș relaxat, cu aer sărat, care trăiește fericit după ritmul mării.